Despărțiți, dar împreună

Despărțirea este doar o separare concretă a trupurilor, însă nu și a sufletelor. Sentimentele încă sunt acolo undeva, ele încă există, și nu, nu dispar ca prin minune. Ne jurăm despărțiri în timp ce sufletele noastre se iubesc dincolo de orice cuvânt aruncat la întâmplare.

Nu ne este dor de persoană, ci de clipele petrecute cu ea !

Cred că în viața fiecăruia există acea persoană care a reușit să ne aducă pe culmile fericirii ca mai apoi să ne lase să cădem în gol. 

Nu tot timpul oamenii îți oferă în schimb ceea ce tu le ai oferit lor.

Fiecare din noi percepe altfel iubirea ,însă când vine vorba de iubire nu există unități de măsură, ideea e să iubești sincer, fără ocolișuri, fără sentimente superficiale.

                                                                            ♥

Opusele se atrag, se iubesc, se ceartă și se despart.
E trist totuși cum oamenii se despart înainte de a ajunge să se cunoască cu adevărat , cum oamenii din viitor devin trecut.
Trebuie să înțelegem de fapt că timpul aduce oamenii împreună și tot el îi desparte. Însă sunt oameni pe care îi desparte doar un zid imens de orgoliu. 
Și nu nimeni nu zice că e ușor. Nu ne învață nimeni cum să trecem peste o despărțire. Nu există un manual explicativ. Nu există remediu pentru inimi frânte, nici cuvinte care să panseze rănile sau să-ți potolească haosul din minte.
Atunci când pierzi omul iubit, o părticică din tine pleacă cu el. Iar tu rămâi cu un gol imens în suflet. Și e o mare tâmpenie să credem să acel gol va fi umplut cândva de o altă persoană.