Falsitate

          Nu m-am urât niciodată. Ei bine, nu în mod intenționat. Oamenii m-au făcut să mă urăsc, criticându-mă, scoțându-mi în evidență până și cel mai mic defect. Dispoziția mea era la pământ, din cauza oamenilor care aruncau cu vorbe în stânga și în dreapta. Toate acestea m-au făcut să mă simt singură și nesigură. Până înt-o zi când am hotărât să nu-mi mai pese, pur și simplu. 

          Ok. Dacă nu mă pot ridica la nivelul așteptărilor voastre, priviți-mă de jos sau alegeți să plecați pentru că sincer nu mă afectează absolut deloc, acum sunt imun la tot. 

          Însă eu vă mulțumesc tuturor celor ce mi-au jignit aspectul fizic, capacitățile, inteligența și demnitatea. Datorită vouă știu să mă apreciez și să mă iubesc mai mult, și, da ar mai fi unele aspecte pe care aș vrea să le schimb, însă lucrez la asta.

          Să ne imaginăm cum ar fi dacă am lua în considerare toate zâmbetele mimate, încurajările inexistente, afecțiunea ipocrită, și absolut toate aberațiile? Am ajunge niște triști depresivi. Deci tratați frustrații cu indiferență totală, și brusc viața va deveni mai frumoasă.
          Este ușor să judeci, însă mai puțin ușor să înțelegi. Nu te grăbi să arunci cuvinte greșite, în loc să judeci o persoană, mai bine cunoaște-o.
      

         

          Mai puțini prieteni, mai puțină dramă, păstrează-ți cercul restrâns. Iar cine nu e bine venit în viața ta, e liber să plece. 

  Nu-mi pasă cine am fost, nu-mi pasă ce am devenit, îmi pasă doar de mine, restul mi-e nimic.